In defense of ornaments

 

Ornamentele în arhitectură au o istorie îndelungată și fascinantă. Acestea au evoluat în funcție de cultura, religia și tehnologia timpului. Unele ornamente au fost considerate simboluri puternice și au devenit reprezentative pentru anumite perioade istorice. Ornamentația în arhitectură este o formă de înfrumusețare și oferă o caracteristică distinctivă clădirilor, mobilierului sau obiectelor de uz casnic. Cu timpul, acestea au căpătat valențe simbolice și erau folosite pentru a accentua puterea politică și culturală. 

În timp ce ornamentele clădirilor istorice ne fascinează și ne fac să apreciem frumusețea complicată a vremurilor trecute, modul de abordare al arhitecților vizavi de ornamente s-a schimbat în funcție de ideologiile timpurilor. Astfel, s-au găsit noi forme de expresie în abordarea ornamentelelor în arhitectură.

Ornamentele au existat încă din antichitate, sub diferite forme în funcție de zonă. Dacă în Grecia antică acestea erau în general geometrice, în Roma antică acestea au evoluat spre forme mai naturaliste și realiste cu reprezentări ale plantelor și animalelor, precum și figuri umane. Acestea erau folosite pentru a evidenția frumusețea și eleganța structurilor și pentru a crea un efect vizual deosebit și mistic.

 

Imagini: Parthenon, Atena, Grecia & Columna lui Traian, Roma, Italia

Perioada Evului Mediu aduce complexitate ornamentelor, transformandu-le în elemente structurale sau aplicate cu reprezentări simbolice ale artei și culturii. În această perioadă, biserica a fost un patron important al arhitecturii și multe dintre cele mai importante clădiri medievale sunt catedrale și biserici. Arhitectura a fost folosită nu numai pentru scopuri religioase, ci și pentru a reprezenta puterea și autoritatea politică.

Cele doua stiluri născute în această perioadă, cel romanic și cel gotic, se disting prin elementele aflate în opoziție. Interioarele întunecate cu pereți groși și ferestre mici specifice stilului romanic au fost înlocuite în gotic de vitralii colorate, pereți înalți și subțiri. Arhitectura gotică transcende robustețea structurilor romanice prin structuri zvelte care devin în sine elemente decorative. Se observă dorința de ajunge mai aproape de formele organice ale naturii atât prin structuri cât și prin ornamente.

 

Imagini: Basilica Saint Sernin, Toulouse, Franta

Imagini: Notre-Dame de Paris, Paris, Franta

RENAȘTEREA

Arhitectura renascentistă a fost puternic influențată de descoperirile științifice ale vremii cum ar fi perspectiva și matematica. Arhitecții vremii au încercat să reînvie formele și proporțiile perfecte ale arhitecturii greco-romane înobilându-le cu elemente decorative sculptate și pictate folosite pentru a ascunde efecte sau iluzii optice. Ornamentațiile în această perioadă sunt cu precădere obiecte de artă în sine.

 

Imagine: Giorgio Vasari şi Federico Zuccari, Cupola Santa Maria del Fiore, Florenta, Italia

STILUL BAROC ȘI NEOCLASICISMUL

Secolele XVI-XIX aduc în centrul atenției stilul baroc și cel neoclasic, care se inspiră din antichitate. Arhitectura barocului a fost puternic influențată de religie și de dorința de a exprima autoritatea bisericii catolice și a familiilor nobiliare și se caracterizează prin extravaganță și grandiozitate. Ornamentațiile în stilul baroc sunt bogate și dramatice cu scopul de impresiona și a provoca emoții puternice privitorului. Ele sunt cu precădere forme organice, reliefuri profunde care includ elemente zoomorfe, flori stilizate, dar și figuri mitologice. Ornamentațiile în această perioadă foloseau materiale prețioase cum ar fi aurul sau marmura împreună cu o paletă cromatică puternică și contrastantă pentru a accentua detaliile decorative.

 

Imagine: Galeria Oglinzilor, Versailles, Franta

Perioada neoclasică a fost caracterizată de o simetrie rigidă în arhitectură. În contrast cu ornamentația barocă detaliată, neoclasicismul a fost marcat de simplitatea modelelor geometrice.

Ornamentațiile au revenit la forme și proporții simple și elegante. Elementele decorative se bazează pe modele antice, cum ar fi coloanele, frontoanele sau basoreliefurile, dar sunt reinterpretate într-un mod simplificat și mai abstract. Ele sunt de obicei simetrice și repetitive, având ca scop crearea unui efect de ordine și echilibru și reflectă idealurile estetice ale perioadei neoclasice.

 

Imagine: Karl Friedrich Schinkel, Altes Museum, Berlin, Germany

ART NOUVEAU 

Poate cea mai impresionantă perioadă pentru ornamentațiile arhitecturale este cea dintre sec XIX și sec XX, în stilul art-nouveau. Acesta a luat naștere în Belgia, s-a extins în Franța și mai apoi în toată lumea și a influențat atât arhitectura cât și lumea artei. Printre primele expresii ale art nouveaului se numară Hôtel Tassel a lui Victor Horta, a cărui interior este considerat punctul de plecare al stilului.

 

Imagine: Victor Horta, interior Hôtel Tassel, Bruxelles, Belgia, Unesco

Ornamentațiile în stilul art nouveau se caracterizează prin curbe fluide, linii sinuoase, forme organice și abstracte, inspirate din natură. Acestea includ, elemente decorative precum flori, plante, frunze, scoici și insecte stilizate, care sunt adesea combinate cu motive geometrice. Ele sunt deseori delicate și intricate, cu o atenție deosebită acordată detaliilor și sunt realizate în principal din metal, sticlă, ceramică și lemn folosindu-se pentru a decora obiecte precum mobilierul, lustrele, covoarele, porțelanul și sticlăria. În general, ornamentațiile art nouveau reflectă o abordare mai liberă și mai expresivă și o dorință de a crea obiecte unice și inovatoare.

 

Imagine: Victor Horta, interior Maison et Atelier Horta, Bruxelles, Belgia, Unesco

Unul dintre arhitecții care au schimbat felul în care înțelegem stilul art nouveau este Antoni Gaudí. Opera lui Gaudí se caracterizează prin formele sale organice și utilizarea culorilor strălucitoare inspirate din natură. Iubitor al meșteșugurilor, acesta a lucrat cu o gamă largă de materiale inclusiv ceramică, vitralii, fier forjat și beton și este cunoscut pentru atenția sa la detalii.

 

Imagini: Antoni Gaudí, Casa Batlló, Barcelona, Spain

MODERNISMUL 

Modernismul a adus o schimbare drastică în ceea ce privește ornamentația. Odată cu revoluția industrială, ideea de decor a fost abandonată în principiu datorită schimbării ideologice asupra utilizarii și funcțiunii lor. Ornamentația a fost folosită în principal pentru a sublinia sau a evidenția funcția clădirii și se baza pe forme geometrice simple, cum ar fi liniile drepte și curbele simple, precum și pe materialele de construcție în sine, cum ar fi betonul armat, sticla și oțelul.

În unele cazuri, arhitecții moderniști au utilizat motive abstracte sau naturale pentru ornamentație, dar acestea erau adesea stilizate și simplificate pentru a se potrivi cu idealurile de funcționalitate, simplitate și claritate ale mișcării moderniste în concordanță cu nevoile oamenilor moderni. 

Una dintre cele mai cunoscute lucrări moderniste este Capela Notre-Dame de Haut a lui Le Corbusier. Aceasta relevă stilul arhitectului care s-a caracterizat prin utilizarea materialelor naturale precum lemnul, piatra și renunțarea la detaliile ornamentale. 

Cu toate acestea, există anumite elemente ornamentale în capelă, cum ar fi ferestrele sculptate în piatră sau detaliile ferestrelor colorate. Ornamentația este minimalistă și se concentrează mai mult pe interacțiunea dintre forma, spațiu și lumină.

 

Imagini: Le Corbusier, Capela Notre-Dame du Haut, Ronchamp, Franta

ORNAMENTELE IN ARHITECTURA CONTEMPORANĂ : ORNAMENTE VS MINIMALISM

Astăzi, ornamentele sunt în continuare utilizate în arhitectură, dar într-un mod mai subtil și mai puțin ostentativ decât în trecut. Minimalismul în arhitectură este o abordare care implică eliminarea oricărui element decorativ sau reducerea la un minimum. Această tendință a devenit mai populară în ultimele decenii, în special în rândul arhitecților care doresc să aducă un aspect mai modern clădirilor. În timp ce minimalismul are avantajele sale, precum simplitatea și eleganța, există și dezavantaje. Multe clădiri minimaliste pot părea sterile și lipsite de personalitate. Ornamentul, pe de altă parte, poate adăuga personalitate și caracter unei clădiri. Atunci când este folosit în mod creativ și inteligent, acesta poate fi o modalitate excelentă de a adăuga un plus de valoare unei clădiri.

Ornamentele pot avea un efect psihologic puternic asupra oamenilor. Studiile au arătat că oamenii se simt mai confortabil și mai relaxați în spații care au elemente decorative, în comparație cu spații minimaliste. Ornamentele pot crea o atmosferă mai plăcută și mai primitoare, ceea ce poate fi important pentru clădiri publice, cum ar fi muzeele și bibliotecile.

Intervenția propusă de cei de la AFF pentru o școală dintr-o zonă rezidențială din Berlin este exemplul perfect de îmbinare armonioasă și subtilă a ornamentelor cu stilul minimalist. Construcția nouă, atașată modulului de școala deja existent, preia cu discreție din organizarea spațială a clădirii și o integrează într-o forma contemporană și jucăușă. Arhitecții echilibrează atmosfera solemnă pe care o creeaza construcția de beton cu elemente mai prietenoase cum ar: golurile în formă de cercuri poziționate tip cluster, culoarea verde prezentă în diferite nuanțe sau balustrada portocalie cu detalii florale. Toate acestea ies în evidență prin formă, culoare și definesc funcțional spațiul.

 

Imagini: AFF, Lev Tolstoi School, Berlin, Germania

Nimeni nu poate restrânge aria de utilizare a ornamentelor. Dozajul lor într-o amenajare a secolului XXI rămâne la latitudinea arhitectului și conceptului spațiului pe care dorește să-l creeze. Cel mai bun exemplu este renovarea lui Jules Brisson a casei editoriale “Le Betteravier français” . Acesta se folosește de frumusețea texturii naturale de beton aparent a structurii în jurul căreia creează o atmosferă relaxată și creativă. Folosind materiale naturale într-un mod cât mai non-invaziv prin placarea pereților cu prinderi vizibile creează senzația unui spațiu apropiat de lumea pe care jurnaliștii o relatează. Elementele decorative din metal care utilizează motive din sfera agronomică sunt folosite într-un mod aproape simbolic și înglobează caracterul și direcția jurnalistică a publicației. 

 

Imagini: Jules Brisson, Le Beetravier français, Paris, Franta

O altă latură a arhitecturii care are valențe mai complexe decat construcțiile noi este lumea restaurărilor. Aici arhitectul nu poate lucra niciodată singur și implicarea restauratorilor devine foarte importantă în procesul de prezervare a valorii istorice. O intervenție spectaculoasă o propun cei de la DG Arquitecto Valencia cu proiectul AVE 7 house. Casa construită în secolul al XIX-lea se află într-o stare foarte bună în momentul preluării proiectului în care s-a dorit o amenajare contemporană care să răspundă nevoilor beneficiarilor.

În acest caz, spectacolul oferit de istoricul construcției a fost cel mai probabil punctul de plecare al proiectului. Abordarea arhitecturală este de a juxtapune stilului prezent elemente contrastante, culori care să calmeze multitudinea decorațiunilor și care să le lase privitorul să “respire”. S-au păstrat finisajele originale precum pardoselile tip mozaic pe care le-au combinat cu un parchet de stejar care echilibrează cromatic atmosfera, iar plafoanele decorative casetate și cu fresce au rămas punctul de focus ale încăperilor datorită pereților vopsiți într-o culoare neutră. Mobilierul este tratat urmărind două aspecte: restaurarea mobilierului încastrat existent și intervenția minimalistă pentru cel adăugat. În acest fel se poate simți evoluția spațială ca o punte între trecut și prezent.

 

Imagini: DG Arquitecto, AVE7 House, Valencia, Spania

Evoluția tehnologică a zilelor noastre împreună cu valorile care guvernează societatea au schimbat și modul în care construim. Arhitectura a fost mereu un rezultat al societății, al resurselor și al condițiilor climatice. Atunci când prezentul folosește elementele istorice ale civilizațiilor și le modelează după valorile societății de astăzi, ies lucruri cu adevărat spectaculoase.

Este cazul muzeului Louvre din Emiratele Arabe care transformă celebra “mashrabiya” într-o coajă protectoare din metal care protejează din punct de vedere climatic întregul arhipelag muzeal. Întreaga construcție este exemplul perfect de element tradițional realizat cu tehnologia zilelor noastre. El preia elementul decorativ distinctiv al lumii arabe și îi oferă rolul de a proteja “cele mai de preț lucrări de artă”. Rolul său aparent funcțional nu mai este doar o soluție arhitecturală, este un mod prin care privitorul experimentează întregul spațiu. Sub această cupolă metalică se află muzeul format din construcții paralelipipedice, albe, dar care devin ca niște foi pe care soarele le desenează. Adevăratele ornamentații ale acestui spațiu nu sunt elementele decorative ci jocurile de lumini și umbre care se întâmplă datorită cupolei.

 

Imagini: Ateliers Jean Nouvel, Louvre Abu Dhabi, Abu Dhabi, Emiratele arabe unite

În concluzie, ornamentațiile sunt elemente importante în arhitectură și designul de interior. Au un nivel de detaliu și frumusețe în spațiul construit. Fie că este vorba despre modele sculpturale pe fațade, decorarea interioară cu elemente artistice sau detaliile subtile de finisare, ornamentațiile pot transforma o clădire simplă într-o capodoperă arhitecturală. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți la modul în care utilizăm ornamentațiile, pentru a nu exagera și a nu distorsiona sensul funcțional al spațiului construit. Prin urmare, este important să ne îndreptăm spre un echilibru între formă și funcționalitate în procesul de ornamentare, pentru a crea spații care să fie frumoase și, în același timp, utile și eficiente.

 

Articol scris de Ruxandra Caraenache.

Citește ultimul articol: Living small – Case mici pentru vieți fără compromisuri